'A FORZA DI LA VITA
È un'occasione che ci siamo lasciati sfuggire per troppe volte, quella di osservare quanta forza vitale vi sia racchiusa persino all’interno di un piccolissimo seme.
Un filu d'erba spunta 'ntall'asfàltu,
passi accurrènnu, sempri furiùsu;
magàri lu scappìci e tiri avanti,
picchì 'u tô tempu è troppo priziùsu.
Aunni curri? Fèmmiti ‘n’istanti,
vadda com’è felìci d’a prudìzza;
si paparìa, si ‘spetta ‘i cumplimenti:
niscìu di lu catràmi c’a sô fozza.
Aùnni l’arma non t’abbastirìa
di sputtusàri senza firramenta,
iddu si fici tràpanu e sbucàu
usannu la cimedda comu punta
e pi mutùri ‘a forza di la vita:
‘na forza chi non temi concorrenza,
‘na forza devastanti, arricugghiùta
‘nto’n mìsiru cuccìttu di simenza.
Eppùru basta un àlitu di ventu,
‘a manu d’un piccittu curiùsu,
‘u fumu di ‘nu tubu ‘i scappamentu,
pi rènniri vacànti ‘ddu purtùsu.
Ma oramài ‘a giusta strada è fatta:
dumani ‘n’àutru filu s’avventùra
sfidannu li vilèni d’ogni sotta
c’a fozza chi cci veni d’a natùra.
E dopu, finalmenti, a Diu piacènnu,
‘u prèmiu chi ripàga d’a fatìca;
cumpàri ‘nu ciurittu o ‘na spigùzza:
‘u libbru mastru di la liggi antìca!

Nessun commento:
Posta un commento
Scrivi un tuo commento per me. Te ne sarò grato.
Non occorre che tu ti identifichi.