Visualizzazione post con etichetta poesie dialettali. Mostra tutti i post
Visualizzazione post con etichetta poesie dialettali. Mostra tutti i post

domenica 22 luglio 2018

MAMMUZZA MEI


MAMMUZZA MEI

Mammuzza mei,
ti sacciu santa perciò mi pregu a tia;
si vvidi ‘n’anciuleddu scavizzatu,
mànnilu ccassutta aùnni mia
chi haiu ‘na ‘mbasciata, ‘nu dittàtu:

aunn’è chi m’arricògghiu ‘nta famìgghia,
picchì cca ‘nterra ora tocca a mia;
Militta è ‘nta sô paci e non curtìgghia,
pecciò scavaccu un postu e così sia.

Vegnu unni la paci si cummina,
aunni ‘u suli percia la frischia,
unni la luna cerca e si rimina
pi fari la nuttata in cumpagnia.

Ti pottu quattru pisci di ‘stu strittu
un mossu î piscistoccu fattu â ghiotta,
dû braciuleddi ‘nta ‘nu spidu fittu
e dû cannola chini di ricotta.

Ti pottu li saluti di mê fìgghiu
chi ti vurria ccassùtta permanenti,
di tia figghittu non ni sapi nenti,
nui ci cuntamu pi tinillu sbìgghiu.

A Cesarina ci ‘nzignasti tantu,
ma ora non m’a portu pi ‘sta vota,
‘a lassu cu Manolu mi ci sta ‘ccantu,
apoi quannu decidi pigghia a rota.

Ora priparu quattru mmarazzeddi
e iammu ‘na truscitta quantu basta;
mi vògghiu godiri ‘ssu celu chinu î stiddi,
e mi nni ‘nchianu liggèru, costa costa.

Tono 23-07-2018

domenica 13 maggio 2018

'A PISCA D'U PISCISPADA 'NTO STRITTU DI MISSINA (poesia dialettale letta dall'autore)


'A PISCA D'U PISCISPADA

'NTO STRITTU DI MISSINA

 
     Occorre precisare che si tratta del racconto della pesca dei tempi andati, perchè oggi, nonostante si cacci sempre con l'arpione e con l'avvistamento dall'alto, sono cambiati del tutto i mezzi e l'armamento, rendendo la cattura più semplice e più sicura.

A stòria di lu munnu si ripèti:
l’omu assicùta sempri l’animali;
ma è vera stòria quannu cû cumpèti
pô vìnciri la lotta tali e quali.

Chidda chi iò vi cuntu è stòria antìca,
quannu lu piscispada era guerrieru
e 'u piscatùri vincìa cu la fatìca
strincennu 'i denti e masticannu amàru.

'Na guerra santa pi ‘ddi cavalèri,
'na guerra santa puru pi ‘dd’armàli:
‘i piscatùri ch’i ferri d’u mistèri,
‘u pisci ‘ntall’ambienti naturàli.

Ammènzu di lu strittu la filùa,
barcàzza cu la 'ntinna e li scalùna
unni lu marinaru si calìa,
unni lu suli mmesti e non pirdùna.

 Si salutàu c'u restu di la ciurma
e prumittìu a tutti 'na parìgghia;
- Magàri Diu chi t'abbastassi l'arma!
Sunnu iurnàti niri p'a famìgghia -.

Si fici palummèdda e suspiràu
facennu li scungiùri pi la via,
'rrivàtu supra 'a cima si signàu
p'avìri di li santi cumpagnìa.

'A 'ntinna cimiddànnu lu stravìa;
lignu cu lignu strica e si lamenta;
ma non c'è tempu pi la fantasìa:
strinci la 'mbracatùra e s'accuntènta.

A ciancu d'a filùa, barcùzza nira,
putènti, priscialòra e tracutànti,
sbuffa lu luntru, chi non vidi l'ura
d'addimustràrisi degnu dill'eventi.

Ma 'u mari non è ortu nè giardìnu,
l'eventu non si cogghi c'u panàru;
patrùni dill'evèentu è lu distìnu,
servu di lu distìnu 'u marinàru.

Sei piscatùri all'umbra di la "mamma",
sei cavalèri senza l'armatùra,
prègunu a Diu chi lu pisci assumma,
chi l'omu di la 'ntinna s'accalùra.

Prègunu 'i fimminèddi 'nta marìna,
prègunu la Madònna di 'stu mari.
Iarmàru 'na truscìtta stamatìna
e dèsiru 'na manu pi varàri.

Si li prighièri foru binidìtti
l'omu d'a 'ntinna vùcia e si turcìa:
- Vâ fora, fora, fora - grida forti,
e 'u luntru già si modda pi la via.

'A puppa avànti e 'u llanzatùri addritta,
un marinàru supra a lu farèri,
fui la barca comu a 'na saìtta:
- Vâ fora - grida ancòra lu 'ntinnèri.

- Tuttu paru così, paru camòra -.
Giùsta è la rutta; 'u pisci si scummògghia,
'u suli lu mbriàca di calùra
e l'acqua l'accarìzza e lu catùgghia.

Vògunu chi lu ciàtu si cunzùma:
'u tempu è 'nu tiràannu dittatùri.
-'U vidi? - lu 'ntinnèri ora chiama
-'u vidi? - ci'addumanna a lu farèri.

-'U vidu, stàgghia fotti c'a palèdda;
vâ iùsu, voga fotti ch'u pirdèmu -.
'U pisci si n'accorgi chi c'è fudda,
'u marinàru pista supra ô rimu

- Vâ susu,  voga 'nterra,  fora fora -
'u pisci si cunfunni e fa la rota,
l'omu di lu farèri grida ancòra,
'u luntru comu 'n'umbra l'assicùta.

'U llanzatùri è prontu e si distenni,
pi iddu non c'è rèbbrica 'nto mari,
chi di lu sô mistèri nni dipenni
'a paci 'nterra di lu piscatùri.

- Fozza c'a traffinèra, Sabbatùri;
è toi, è toi, chi mègghiu non ci veni -.
S'allonga tuttu arrèti 'u llanzatùri
e 'u ciatu chi pigghiàu si lu trattèni.

Non c'è 'na vuci, non si movi fògghia,
'a pèrtica si gghica e cimiddìa,
trema la ciùrma e 'u ciatu non ripìgghia:
cû prega a Diu, cû 'a Vergini Maria.

Vola 'ntall'ària palùmma furiùsa
e porta 'na 'mbasciàta priputènti;
pustìnu chi non sona 'nta 'dda casa,
missìva unni la morti è lu mittènti.

A ciàncu d'a cuddèra fu la botta;
'u ferru si scavàu la gallirìa;
'u pisci pìgghia corda e fa la rutta,
ma dintra 'a barca è tempu d'alligrìa. 

Cùrrunu li pinzèri a la marìna
unni lu niru è luttu permanènti,
e ‘a paci cull’amùri si cummìna:
stanotti un piscispata è cu li santi!

venerdì 4 maggio 2018

'A PISCA D'U TUNNU 'NTO STRITTU DI MISSINA (poesia dialettale letta dall'autore)


'A PISCA D'U TUNNU 'NTO STRITTU DI MISSINA

È pisca pill'omu solitàriu
chi voli raggiunàri c'u Signuri
ammenzu ô mari niru e senza umbri,
cu 'na barcuzza e un mossu di muturi.

'A corda arricugghiùta 'nte cannìstri,
'a traffinèra senza la suttàna,
'na lama pronta pi tagghiàri 'a cima
s'a sorti si rivòta e s'alluntana.

'N'occhiàta pi cuntrollu a giriàri,
si manzamà ci fu 'na liggirìzza,
e fora l'orru, dintra di lu mari,
'a lenza cu la isca e la spiranza.

Un sacchitèddu senza isaggiràri
p'avìri 'nu cunfòrtu 'nta nuttàta,
'na pocu d'acqua e vògghia di prigàri
mentri la barca scurri cumannàta.

Prega pi si scuntràri c'u giganti,
pi misuràri 'a forza e la scattrizza,
prega p'avìri a Diu di la sô parti,
pi ripurtàri ‘nterra 'na prudizza:

- Signùri chi sî ranni e onniputenti,
f'â chi lu tunnu cridi alla minzogna,
dammìllu battaglièru e tracutanti,
chi pèrdiri accussì non è virgogna -.

Poi è silènziu e 'a barca si trascìna;
'nta 'ddu silènziu vola 'a fantasia;
l'omu sulagnu penza alla marìna,
e a lu distìnu patruni dilla via.

Si fa dumanni supra alla Natura,
supra allu Diu e a tutta la sô Corti,
si pìgghia la questioni cu li vivi,
e si c'è tempu, discurri cu li morti.

E mentri la sô vita si spitùgghia,
'a manu scattra non si fa 'ngannàri,
e quannu di 'ntrasattu 'u pisci abbùcca,
è prontu, e sapi chiddu ch'avi a fari.

- Tira Rinaldu, senza respiràri,
a costu di lassàricci la vita;
'u pisci cu la fami havi a ristàri,
accà si giòca tutta la partìta -.

Ma è un cuntrastu chi non pô duràri;
è l'omu contru 'a forza d'a Natura:
- 'Nguanta Rinaldu, attentu a non muddàri,
puru si ietti sangu c'a sudùra -.

S'u Patetèrnu 'u vosi premiàri,
l'amu si desi 'i vessu e travagghiau:
- Modda Rinaldu, ora pôi lassàri,
e spera a Diu ch'u ferru s'allucàu -.

Fui lu pisci e 'a corda si cunzùma
friscannu comu un ventu 'i maistràli;
e guai a cû si trova 'nta 'dda trama:
'a fuitìna ci iettirìa fatàli!

Cinquanta, centu passi e puru cchiui,
'dda bèstia punta ritta contru ô funnu,
cerca ripàru e chianci mentri fui,
chianci lu mari appressu di lu tunnu.

Ma non è tempu ancòra di bannèri:
- Stuta ‘u muturi, munta 'ddi palèddi;
controlla tutti 'i ferri d'u mistèri;
scippa 'u timùni; 'a lama sabbapèddi..-.

Rinaldu si ripassa 'u cupiùni
comu a 'nu teatranti cuscenziusu;
havi rispèttu pi 'ddu bestiùni:
non c'è ‘na mossa chi va fatta a casu.

- Recùpera Rinaldu, non dulliàri,
'a corda ora scurri lentamenti;
tènilu in tiru senza esaggerari:
ricòrditi ch'u tunnu è cchiù putenti -.

Ora addiventa un giòcu di pacenza:
'u pisci fui, circannu la sabbizza,
Rinaldu ci cuntrasta cu la lenza
circànnu di struncàricci la fozza.

Ma si lu tunnu è "mònicu" c'a stola,
un tunnu troppu furbu e straputènti,
‘u porta supra 'a rocca 'i San Nicola
aùnni c'è la petra cchiù tagghiènti.

- Attentu ‘Aldu, non ci dari cima,
chi pi ‘na vota già ti fici fissa;
attàcculu ‘nta rota, ‘Aldu, e rima:
rìmicci contru, prima mi si ‘nfossa -.

‘A luci di lu Scìgghiu s’avvicina,
e pi tri voti ‘u tunnu fa la spola;
si senti la fatica ‘nta carìna,
‘a lenza tàgghia comu a li rasòla.

A lotta pô durari uri sani:
'u ciriveddu contru a la putenza;
ricorda tempi nòbili e luntàni,
tempi chi non parràunu di scenza!

Assumma di lu funnu lentamenti
cu giri larghi attornu a la barcùzza;
ancòra non è vintu lu giganti,
ma senti chi la morti l'accarìzza.

- Ora Rinaldu! Non ci dari tempu;
si ppìgghia ciàtu torna tracutànti,
c’a traffinèra non ci dari scampu:
c'è sempri un vincitùri e 'nu pirdènti!-

L'arpiùni cull’ali arricugghiùti
strazza li carni di 'ddu sventuratu
chi si dumanna cull'occhi spalancàti
a quali beni fu sacrificatu.

Ora pôi dari sfogu alla tô pena;
fu 'nu nnimìcu degnu e sfurtunatu.
Scuta Rinaldu, ascùta 'sta nuvèna:
è l’innu di lu mari a lu surdàtu -.

Pi tutti ‘i piscaturi è stòria vera:
c’è un vècchiu tunnu chi non fu mai piscatu;
è ‘u “patri di li tunni”, e si dispèra
chi ‘n’àutru fìgghiu ci lassàu lu ciatu!

martedì 1 maggio 2018

'A STATI SI MOVI (poesia dialettale letta dall'autore)

‘A STATI SI MOVI

Cogghi cucùnci,
ruvettu chi punci,
chiàppiri novi,
‘a stati si movi.

Si modda ‘nto scuru ‘a taddarìta,
miàgula ‘u iattu chi cecca la zita,
‘u vemmu ‘ntall’ebba si llustra ‘a scarpèra
‘a buffa ‘nta gèbbia si ùscia ‘a cuddèra.

‘U stuppatèddu si ‘nfossa ‘nta terra,
‘i cani ch’i iatti si fannu la guerra,
‘i suricèddi si fannu vardàri
‘i suriciàzzi ti fannu scantàri.

Ciùri sabbàggi culùri a gogò
crisci ‘nta rasta ‘u bacilicò,
l’ebba maligna ti nnìgghia ‘u giaddìnu,
ma pìgghia ciatu lu putrusìnu.

‘I pumadòru cchiù russi si fannu
puru s’ommài ci su’ tuttu l’annu,
‘i mulinciàni si fannu viòla,
ci su’ cucuzzèddi, faciòli e tritròla.

L’acèddi si cùntunu ‘i storii friscannu,
magàri su’ làstimi vecchi d’un annu;
l’ovu ‘i iurnàta ti fa la iaddìna
chi sogna ‘na lanna di vasellina.

‘U iaddu ti sbìgghia c’u chicchirichì,
e isa la testa, sapìti picchì?
ringrazia ‘u Signuri, artèfici ranni,
chi fici i iaddìni senza mutànni.

Bratti e pidòcchi, zzicchi e zanzàri
fannu cuvata e su’ pari pari,
si non ti nnigghi cu cetti vilèni,
di fari vacanza non ti cunveni.

Cogghi cucùnci,
ruvèttu che punci,
chiàppiri novi,
‘a stati si movi.

TEMPU DI SUSU (poesia dialettale letta dall'autore)

TEMPU DI SUSU
Questa poesia potrebbe avere un sottotitolo: L'assistenzialismu.

Saràvi 'st'ària sempri sciruccùsa,
saràvi 'u strittu chi si svapurìa,
saràvi 'a nostra vuci lamintùsa
chi li biddizzi nostri cassarìa.

Ma quannu arriva 'u tempu friddulùsu,
e tutti 'i cosi pìgghiunu a brillàri,
signùri mei, chiddu è tempu 'i susu!
Tempo del Nordo chi nni fa sbigghiàri.

-Vaddàti chi culùri havi lu mari!
Non si n'hâ vistu mai d'accùssi beddu!
E la Calabria, chi si pô tuccàri?
Pôi cògghiri l'arànci c'u cappèddu!-

L'ària addiventa fina e profumàta,
'i ciùri fannu a gara 'nte barcùni,
u mustu si fa vinu 'nta nuttàta,
e lu viddànu addùma lu carbùni.

E nni sintèmu tutti premiàti,
tutti orgogliòsi di la nostra terra:
- Avògghia chi dicìti e chi parràti,
chistu è 'nu paradìsu, chista è 'na serra!-

Ma dopu arrìva 'n'àutra sciruccàta:
tempo del Sud, ùmidu e mmiddùsu;
e tutto s'arriddùci 'n'àutra vota,
spittannu ch'arritòrna 'u tempu 'i susu.

L'ORU D'U MARI (poesia dialettale letta dall'autore)

L’ORU D’U MARI

- Qual è ‘u mègghiu pisci di 'stu mari? -
- Tuttu dipenni di comu l'hâ manciàri:
si ti voi fari 'na bella 'rrustitìna,
la carni di lu "Mupu" è sopraffìna!
 "Dèntici", "Lùvuri" e "Sàrighi" di rocca,
si pìgghiunu lu postu chi ci'attocca.
Si invèci preferisci la frittùra,
"Pèttini Sùrici" e "Sciabbachéddu", allùra!
 Puru la "Custaddèdda" di lu strittu,
fa gran figùra ammènzu ô pisci frittu.
Si poi ti spila 'u cori p'u brudèttu,
"Lupu" e "Cipùdda" li mègghiu sû di cettu.
 Ma s'u conquìbbusu non ghiètta a meravìgghia,
"Scòffini", "Buddàci" e "Lappirèddi" pìgghia!
Oppùru penzi pi ‘na bugghitìna?
'Ccatta 'u "Murùzzu" purtàtu d'a matìna!
Però, si la nuttàta non fu bona,
rimèdia cu 'na "Spìnula" nustràna.
Si stai 'ngagghiànnu pi 'na 'nzalàta î mari,
"Pruppu", "Iammirèddu" e "Calamàri" !
Stattèntu mi sû vivi e ciaurùsi,
annùnca peddi l'ògghiu e l'àutri cosi-.
- E tuttu l'àutru pisci di lu "Strittu":
'u "Sàuru" 'a "Opa" 'a "Biàda" 'u "Pauròttu"?-
Sû tutti boni, quannu sunnu a ssummu,
ma non mmiscàri l'oru cu lu ghiùmmu!

'U POSTU (poesia dialettale letta dall'autore)

‘U POSTU
Chissà quanti di questi dialoghi si sono svolti nel segreto dell’ufficio di un dirigente, di un direttore, di un primario! I guasti li vediamo dopo, e sono sotto gli occhi di tutti.

-Allùra: tu cû sî, cû ti mannàu?-
- Sugnu Turiddu Pinna, mi spiegài?
‘U fìgghiu chi mê patri ci parràu -.
 - E comu sta ‘ddu santu ‘i don Ninài?-

- È sempri c’a scuzzètta ‘mpiccicàta
e ‘a genti si scummògghia ‘nto passàri.
Don Ninu Pinna ci manna ‘sta ‘mbasciàta:
mi vidi comu m’havi a sistimàri -.

- Dumàni c’a matìna, all’ura giusta
pigghi sevvìziu senza dulliàri.
A don Ninài ci’hâ diri chi m’abbasta
menza paròla: ti nni pôi annàri -.

- Mumèntu principàli, non currìssi:
ccà si travàgghia a cuntu di lu Statu;
d’a sô sacchètta non ci metti tassi.
Annùnca mi nni vàiu cuntrariàtu -.

- Chi ‘ntenni diri? Chi mi vôi cuntàri?
Ti desi ‘u postu? Ora è cosa toi -.
-Ma lei non muntuàssi ‘u travagghiàri:
o voli fari tortu a don Ninài? -.

VOGGHIU CANTARI GLORIA (poesia dialettale letta dall'autore)


VÒGGHIU CANTÀRI GLÒRIA
Un sogno! Talvolta sento propio una gran voglia di riconciliarmi con il mondo, di unirmi a tutti in un grande abbraccio, dimenticando rancori e incomprensioni. Anche se ciò dovesse durare solo per un giorno, ne varrebbe sempre la pena!

Oggi mi sentu u cori chinu di cortesìa,
vògghiu cantàri glòria dintra a 'sta puisìa;
vògghiu cantàri all'ànciuli a gioia dilla vita,
sunari la campana chi chiama alla cugghiùta.

Niscìti fora genti, lassati i quattru mura,
gudìtivi u spettàculu chi v'offri la natura;
gudìtivi 'stu suli, 'stu ciàuru di mari,
parràti, discurriti, facìtivi mbrazzàri.

A cû vi fici tortu 'llungàticci 'na manu,
spiegàtivi, spugghiàtivi, cantàti a cori chinu.
Un ghiornu chi vi custa? Lassàti li pinzèri,
'i dèbbiti, 'i malanni, pinzati a respiràri.

'Nto celu ogni matìna pripàrunu la vita:
allùstrunu lu suli, a luna p'a nuttata;
ci sunnu li pittùri chi fannu matinata:
l'azzurru di lu mari, 'u viddi d'a 'nzalata,

‘u giallu d'i limuni, 'u iancu di la scuma,
l'arànciu d'i tarocchi, 'u russu di li puma.
E l'ànciuli cull'ali sparpàgghiunu l'udùri:
si vvardi appena rùssica i vidi svulazzari.

Cantàti a cori chinu, non vi battìti u pettu,
'u munnu è 'nu miràculu chi mèrita rispettu.
Si vôi prigàri a Diu e fari pinitenza,
vadda sbucciàri un ciuri, gigghiàri la simenza.

Piccàtu è non cuntàri i pètali d'a rosa,
piccàtu è non vardàri 'n'aceddu chi ssi posa;
piccàtu è cuntrastàri i leggi d'u criàtu,
piccàtu è caminàri aunni è siminàtu.

Piccàtu è nnigghiàri u munnu di mmunnìzza;
infini è gran piccàtu vantàrisi la razza.

Oggi mi sentu u cori chinu di cortesìa,
vògghiu cantàri glòria dintra a 'sta puisìa;
sbigghiàtimi dumani, sunàtimi a sirena,
ma puru pi 'nu iornu nni vassi sempri 'a pena!!

A FOCU LENTU (poesia dialettale letta dall'autore)

 
 disegno di Manuel Preitano


A FOCU LENTU
A me è successo così, e sono felice che sia successo. Invecchiare con te, cara Giuiùzza, sarà solo vivere una stagione della vita, perchè sono certo che saprai sostituire i guasti del tempo con la gioia di averti accanto.

Mentri giucàva ancòra cull’amùri
e mi vantava di li mê prudizzi,
mi ‘mbuttunasti ‘u cori cull’odùri
e mi cucisti senza vamparìzzi.

A focu lentu, cu arti e maistrìa,
dusannu pipareddu e salatùra,
spannisti ‘ddu profùmu attornu a mia
e mi puttasti all’orru di cuttùra.

Cunzasti pi dû posti e ‘na cannìla
e m’addubbàsti chi non appi scampu,
cu ‘dda facciuzza duci ngilippàta
e cu ‘ddi labbra, ciràsi fora tempu.

Così fusti “Giuiùzza” pi la vita,
cumpagna d’ogni giòia e d’ogni pena,
surgìva di ‘na luci chi non stuta,
chi dugna lustru a la famigghia sana.

E di ‘ssu lustru semu assatanàti,
cu tia lu scuru non si pô capìri;
tra tutti nni sintèmu futtunàti:
“Giuiùzza sî, chi tuttu voli diri!

'DDA MANU (poesia dialettale letta dall'autore)


'DDA MANU
Basta pensarci per rendersi conto di quante cose può fare la mano di una mamma. Finchè le è dato un minimo di forza vitale, essa cerca il tuo viso per regalarti ancora una carezza.


'Dda manu!
'Dda manu chi ti tocca a lu vagìtu,
chi 'ccumpagna li tô passi,
chi ti 'nguanta p'u vistìtu,
chi si scanta chi la lassi,
'dda manu!

'Dda manu chi ti porta 'i nutrimenti,
chi sfacenna 'nta cucina,
chi ti tocca supra 'a frunti,
chi ti dugna 'a medicina,
'dda manu!

'Dda manu chi ti apri 'u purticatu,
chi ti 'nzigna lu caminu,
chi ti strinci senza ciatu,
chi ti spinci a lu distinu,
'dda manu!

'Dda manu chi sbannèra 'u fazzulettu,
chi trimanti si ritìra,
chi si 'mpòggia supra ô pettu,
chi non reggi e cunta l'ura,
'dda manu!

'Dda manu chi ti dugna 'na carizza,
chi ti 'sciuga la sudùra,
chi non temi la stanchizza,
sempri tènnira e sicùra,
'dda manu!

'Dda manu chi tastiannu non ti senti,
chi spittannu tàgghia e cuci,
chi ssi bàcia li sô santi,
chi ssi signa cu la cruci,
'dda manu!

'Dda manu chi ti 'llìscia e ti cunzòla,
chi ti cogghi 'a lacrimuzza,
chi t'accùccia li linzòla,
chi ti spamma tinirizza,
'dda manu!

'Dda manu chi si 'rrùnchia timurusa,
chi s'affrunta di tuccàri,
chi vurrìa ciccàri scusa,
chi non voli disturbàri,
'dda manu!

'Dda manu villutàta e ciaurùsa,
chi ti desi e non circàu,
delicàta e amurùsa,
chi non sempri ti truvàu,
'dda manu!

Dda manu  ch'ora è stanca e senza fozza,
‘dda manu chi non strinci cchiù li dita,
‘dda manu tenta ancòra 'na carizza,
‘dda manu ora è fridda e senza vita.
'dda manu, 'dda manu, 'dda manu!

BANNIA SI VOI VINNIRI (poesia dialettale letta dall'autore)


 
disegno di Manuel Preitano


BANNÌA SI VOI VÌNNIRI, MISSINA
La poesia oggi si presenta in due edizioni diverse per forma e contenuto. La prima è la versione originale come appare nella raccolta "Bannìa si voi vìnniri", la seconda è la versione modificata in occasione della svolta auspicata per la città dopo l'elezione a sindaco di Renato Accorinti. Questa versione infatti invita alla speranza. Così la poesia è stata trasformata in "canzone".

Edizione originale
Un ghiornu ‘i màggiu, caminànnu a peti
‘nta ‘na Missina senza furistèri,
mi vinni ‘nu suspìru e ‘stu pinzèri:
- Putìssi profumàri e inveci feti!-.

C’è cchiù culùri ammenzu a la mmunnìzza,
aùnni l’omu cci spreca ‘a fantasìa,
chi supra ê mura di ‘na mastra via
aunni ‘u tempu cci fici ‘na curàzza.

Palazzi patrunàli ricamati
cu mmanu fina e ògghiu di cazzòla
(unni l’antìchi nni facìunu scola)
cu ciùri, cu merletti e culunnàti,

pi la virgògna pàrunu ‘mmucciàti.
E cchiù camìni e cchiù ti nni cumpàri!
E ‘a meravìgghia ti fa cumminàri
ancòra ‘sti pinzèri suspiràti:

"C’è ‘na Missina antìca chi non pari,
chi muta muta si cunzùma e mori;
c’è ‘na Missina chi fa malucòri
picchì cû l’amministra havi chiffàri".

Si poi, scavànnu spunta un mazzacàni
chi pari, fossi, appartinìu alla stòria,
allùra: -Femmi tutti! È la memòria
chi ‘sta città fu schiava d’i romàni!

È ‘na pretèsa ch’i peloritàni
di ‘sta Missina bedda chi non ‘ssumma,
pi ‘ddi pitrùddi sònunu la trumma
e priatùni bàttunu li mani!

Bannìa si voi vìnniri, Missina,
chi robba nn’hai pi fari ‘a to’ figùra!
Lèvicci ‘i sivi supra di ‘ddi mura
e a ribba ô mari nètticci la rina.

Chi tempi foru chiddi d’u Vittòria
e ‘u lidu accantu Principi Amedèu!
‘I matri si scinnìunu l’addèu
e ‘u “strittu” ci’u pascìa cu la sô stòria.

Bannìa si voi vìnniri, Missina!
Rifatti ‘a ula, iètta quattru schigghi,
ripìgghiti l’amùri d’i tô figghi,
e fai la paci cu la Madunnìna.

L'ALBA CHE AVANZA

L'ALBA CHE AVANZA                 L'alba è la luce che annuncia la vita, tu non la vedi ch...